Femei fatale, femei reale…fotografii pline de amintiri aruncate dezordonat de o mana tremuranda pe podea. O raza de soare clipeste jucaus si… suntem noi. Toate, sincere si goale de vorbe si falsitate gratuita. Papusa cheala este deznodamantul unui destin ajuns la apogeul despletitudinii propri. Papusa cheala este pretutindeni ascunsa cu tarie de propriul adevar dureros si… simplu. Dureros de simplu! Sunt eu deci exist, Exist deci iubesc! Iubesc deci produc mister!
“Papusa cheala este un produs al generatiei noi, explozive si extrem de emancipate. Este de fapt aceeasi poveste veche, a Femeii, a Genezei si a Iubirii, adusa pe culmea modernismului si a expansiuni. Sinceritatea dezarmanta a unui destin dureros este greu de acceptat. De aceea <<papusa cheala>> aduce o poveste banala, care mai apoi se transforma, fiind ridicata de autoare prin maiestria scrisului la sublima drama existentiala”. Mircea Zagonici.
Cititi un fragment
Tac. Capul se zbate a fluture. Mort de zile neluminate, agãţat de aripile rãsfrânte a durere, mare luminã ce pâlpâie a întuneric, se stinge cu sufletul mişcând puf de pe aripi. Doi ochi în beznã privesc- „eşti acolo?”, aripile cad pe sticla udã, un strop se zdrobeşte ca de plumb şi tresar- „eşti acolo?”, ochiul se deschide, vezi lumea, a ta e lumina? Opreşte! Se zbate, pâlpâie, opreşte! Clipeşte, întuneric, stropul cade, lumina pleacã, ochiul se închide….opreşte!- „eşti acolo?” Mariana Pop
Critici despre carte
Cartea “Păpuşa cheală” (apărută recent la Editura “Karuna”) a Marianei Pop este, trebuie să o spunem dintru început, un debut convingător şi primul argument este cel care se referă la modul cum este folosită limba română şi felul cum este alcătuită fraza. Spunea cineva parcă sau ar fi trebuit să spună, iar acum formularea să fie intrată în folclorul ştiinţei literaturii – dacă un scriitor nu lucrează la nivelul limbii, dacă nu este creator de limbă, nu trebuie să mizeze pe durate de supravieţuire prea lungi. Mariana Pop are în textul ei frază şi ştie să povestească este drept că lucrează pe spaţii scurte, pe episoade ale construcţiei care se clădeşte din povestea autoarei, din relatările personajelor ori din însemnări zilnice, bine făcute, rostuite (rostul e un cuvânt drag autoarei) în ansamblul edificiului textual.
Corina şi Marieta sunt personajele care se reţin din carte ca purtându-şi povara “istoriei” epice până la capăt, rostindu-se existenţial, întrebându-se asupra rosturilor şi uneori ieşind din ele. Personaj simbolic, “Păpuşa cheală”, folosită ca viitor material didactic apare cu greu în economia textului, aşteptarea constituind pentru autoare o strategie a construcţiei, iar pentru cititor un personaj ascuns cu însuşiri simbolice pe care este gata să-l împodobească cu înţelesuri. Finalitatea construirii jucăriei este chiar jocul. Nu ştim dacă nu cumva “meşterirea” unei păpuşi nu este cumva chiar paradigma creării textului literar. Gratuită sau nu, aluzia la cântăreaţa lui Ionescu nu împietează textul, ci îl potenţează într-un registru, de asemenea, cu reflexe avangardiste fără a fi vânat de clişeu.
Secvenţialitatea cărţii îi conferă o dinamică interioară surprinzând prin concentrarea epicului şi prospeţimea fiecărei părţi.
Pentru aceste şi alte câteva aspecte, debutul Marianei Pop ni se pare cu orizont, în sensul că volumul se găseşte în câmpul literaturii de calitate şi nemărginitul, inepuizabilul “ogor” este în faţa tinerei scriitoare, de la prima carte. De remarcat şi talentul grafic, coperta inspirată, sugestivă, semnificativă.
La cea mai bine poziţionată editură, în momentul de faţă, pe piaţa bistriţeană, Karuna, a apărut microromanul “Păpuşa cheală”, semnat de Mariana Pop. Aşteptam demult un semnal în acest sens din partea Marianei, pentru că scriitorul va răzbate întotdeauna în faţa omului, chiar dacă poate nu-ţi doreşti acest lucru. Însă, în dubla personalitate, întotdeauna muzele îşi fac loc pentru a-şi rosti trăirile.
Sunt două tipuri de scriitori: cei care se străduiesc să scrie şi îşi corectează mereu textele şi cei care pur şi simplu scriu bine, fără a mai fi nevoie, mai apoi, de retuşuri. Din categoria a doua face parte şi Mariana Pop, cea pe care gândul a chemat-o mereu, dar i-a “dat pace”. Până în momentul în care a apărut personajul tăcut, păpuşa, care a devenit mai apoi cuvânt.
Proza oscilează între amintirile din copilărie din vremea în care bunica “pregătea aluatul pentru prescuri”, pe care mai apoi îl însemna cu prescurnicerul şi lumea modernă, imaginară pe
alocuri, în care trăieşte Cori, într-o ambianţă perfectă cu decorurile “feng shui”.
Personajul principal, în care putem regăsi sufletul scriitoarei, Marieta, este logoped şi cercetător în psihologia copilului. Ea se învârte într-o lume în care face cunoştinţă cu profesoara de română, Geta, ziarista la un cotidian local, Găbiţa, managerul sălii de fitness, Luci, personaje desprinse din realitatea cotidiană, cărora pe alocuri li se păstrează povestea îmbrăcată de scriitoare într-o haină lirică. Personajul masculin care întregeşte imaginea romanului este Bogdan, ziaristul “obraznic şi dornic de scandaluri”.
Situaţia tragică prin care trec prietenele Marietei decoperă profilul psihologic al acesteia, cartea fiind conturată într-o manieră postmodernă, în care citim pe lângă dialogul dintre personaje şi file de jurnal instantanee cu SMS-uri, dar şi poezie, descoperind aici că Mariana Pop este şi un bun poet. Poate că rolul principal, alături de personaj, îl are povestea simbol a păpuşii fabricată de prietena Corina, păpuşă care este cheală şi care ajunge în mâna a două fetiţe pe care Marieta le consilia.
Cartea se încheie în momentul în care Bogdan îi dăruieşte Marietei o icoană, după care aceasta se plimbă în miez de iarnă în pădurea simbol cu prietena ei, Corina. Dincolo de scriere, răzbate talentul în arta metaforei, motiv pentru care felicităm pe Mariana Pop.
Menut Maximinian
La cea mai bine poziţionată editură, în momentul de faţă, pe piaţa bistriţeană, Karuna, a apărut microromanul “Păpuşa cheală”, semnat de Mariana Pop. Aşteptam demult un semnal în acest sens din partea Marianei, pentru că scriitorul va răzbate întotdeauna în faţa omului, chiar dacă poate nu-ţi doreşti acest lucru. Însă, în dubla personalitate, întotdeauna muzele îşi fac loc pentru a-şi rosti trăirile.
Sunt două tipuri de scriitori: cei care se străduiesc să scrie şi îşi corectează mereu textele şi cei care pur şi simplu scriu bine, fără a mai fi nevoie, mai apoi, de retuşuri. Din categoria a doua face parte şi Mariana Pop, cea pe care gândul a chemat-o mereu, dar i-a “dat pace”. Până în momentul în care a apărut personajul tăcut, păpuşa, care a devenit mai apoi cuvânt.
Proza oscilează între amintirile din copilărie din vremea în care bunica “pregătea aluatul pentru prescuri”, pe care mai apoi îl însemna cu prescurnicerul şi lumea modernă, imaginară pe
alocuri, în care trăieşte Cori, într-o ambianţă perfectă cu decorurile “feng shui”.
Personajul principal, în care putem regăsi sufletul scriitoarei, Marieta, este logoped şi cercetător în psihologia copilului. Ea se învârte într-o lume în care face cunoştinţă cu profesoara de română, Geta, ziarista la un cotidian local, Găbiţa, managerul sălii de fitness, Luci, personaje desprinse din realitatea cotidiană, cărora pe alocuri li se păstrează povestea îmbrăcată de scriitoare într-o haină lirică. Personajul masculin care întregeşte imaginea romanului este Bogdan, ziaristul “obraznic şi dornic de scandaluri”.
Situaţia tragică prin care trec prietenele Marietei decoperă profilul psihologic al acesteia, cartea fiind conturată într-o manieră postmodernă, în care citim pe lângă dialogul dintre personaje şi file de jurnal instantanee cu SMS-uri, dar şi poezie, descoperind aici că Mariana Pop este şi un bun poet. Poate că rolul principal, alături de personaj, îl are povestea simbol a păpuşii fabricată de prietena Corina, păpuşă care este cheală şi care ajunge în mâna a două fetiţe pe care Marieta le consilia.
Cartea se încheie în momentul în care Bogdan îi dăruieşte Marietei o icoană, după care aceasta se plimbă în miez de iarnă în pădurea simbol cu prietena ei, Corina. Dincolo de scriere, răzbate talentul în arta metaforei, motiv pentru care felicităm pe Mariana Pop.