Romanul clipelor rebele
Dupa “Papusa cheala”, Mariana Pop continua seria romanelor cu “Trecerea de pietoni”, aparut la Editura Karuna, unde scriitoarea este director artistic. Cartea confirma prozatorul matur, mult mai matur fata de varsta biologica, care contureaza un portret al ideologiilor vietii in care sacrul se confunda pe alocuri cu profanul, axiomele vietii fiind rasturnate, paradigma luand locul marilor deschideri postmoderne. La fel ca Milan Kundera in “Cartea rasului si a uitarii”, scriitoarea are curajul, dar si puterea, de a jongla cu timpurile prezent si trecut intr-o continua inserare de flash-uri, ducand cititorul intr-un labirint precum cel din nuvela “La tiganci” de Mircea Eliade. Ne intalnim chiar cu viata de bordel, dar si cu sacrul manastirilor, cu citate din Biblie, dar si cu raul cel mai negru care afirma: “Eu, dracul, am fost pus in dificultate de un muritor nevolnic”. Ingerul pazitor, desi o “figura”, este alaturi de autoare in drumul descrierilor situatiilor de basm pe care le intalnim in relatarea nasterii “magice” a lui Mistral la care asistă baba Calistra sau a vremurilor actuale in care îndragostitii se plimbă prin nisipul de la mal de mare, sub cerul nesfarsit de albastru. Interesante sunt scrisorile inserate, prima dintre ele fiind adresata de Mistral Zamfir femeii “din care am iesit”, scrisoare pentru mama, neobisnuit de dura: “va condamn mamelor la chin”, continuand-se cu alte si alte scrisori catre Hristos, catre pacat etc. Descoperindu-se, la final, ca acestea nu au ajuns niciodată la destinatar si ca interiorizarea exteriorizata prin scris a ramas de fapt in sertarul proprietarului gandurilor, unde la fel ca diavolul care capata chip de om “va exista pentru totdeauna. In tot cuvantul”. Mariana Pop demonstreaza ca sosirile si plecarile ingerului din atelierul de creatie au dat har si dar si ca numele ei poate sta in randul bistritenilor care scriu cu adevărat.
Menut Maximinian
